Neincrederea...

    Ati stat vreodata sa cantariti importanta increderii intr-o persoana? Eu pana mai de mult nu ma gandeam prea mult la acest aspect. Adica da, este foarte importanta in orice relatie de orice gen, dar nu am stat sa ma gandesc prea mult. Dar cand a venit momentul mi-am dat seama cat de importanta este daca intr-un singur moment, iti poate schimba intreaga viata, sau pe tine. Iti schimba modul de a gandi, de a te comporta in public sau cu alte persoane. Cand ai incredere in tine si in cei din jurul tau, totul pare inofensiv, orice ai face stii ca va fi bine, ai incredere ca orice se poate rezolva pana la urma. Dar la un moment dat soarta te pune in fata unei incercari grele si te face sa pierzi acea incredere. Atunci incepe calvarul, ajungi la o rascruce de drumuri si pe indicatorul fiecarui drum se afla cate un semn al intrebarii. Oare unde sa ma duc? La cine sa ma duc? Oare e bine sa ma duc? Si asa mai departe lantul intrebarilor continua. Cum viiturile aduc cu sine ape involburate si curenti puternici care iau pe sus orice le sta in cale, asa aduce si neincrederea o groaza de intrebari si sentimentul acela mizerabil de nesiguranta, care te face sa te simti vulnerabil, gol, expus si inferior tuturor.
   E si mai grav cand persoana iubita iti inseala increderea, pentru ca atunci dragostea pe care o simti fata de ea te face slab de duh si atunci lantul slabiciunilor se tine scai dupa tine. Esti tentat sa-i controlezi orice miscare, sa-i analizezi fiecare gest, fiecare vorba , fiecare oftat sau privire si daca ai fost in stare sa o ierti pentru asta si sa ii mai dai o sansa, tocmai tiai semnat contractul cu paranoia. Incerci sa cauti mereu acel ceva care sa-ti demonstreze ca inca te minte sau incearca sa acopere ceva, sau incerci sa descoperi din nou cum sa reconstruiesti increderea. Orice pare acum un pericol si ti-e teama si sa nu te minta din nou si sa descoperi altceva mai rau. Mi-a spus cineva, ca atunci cand nu stii despre un pericol esti fericit. Dar intr-o situatie ca asta se da o lupta importanta inauntrul tau…daca ai avea ocazia sa afli esti pus in fata unei alegeri….vrei sau nu sa stii? Si este mai dificil pentru ca vrei sa stii adevarul si totodata nu vrei sa-l stii pentru ca ai impresia ca inima ta nu mai poate suporta mai mult . Ti-e teama sa nu trebuiasca sa-l lasi in urma ta pe cel pe care il iubesti foarte mult, din moment ce i-ai dat o noua sansa. Nesiguranta te omoara si scoate ce e mai rau din tine : gelozie exagerata, mii de intrebari si paranoia.
    Eu una, dupa ce mi-a fos inselata increderea de catre prietenul meu, am simtit-o aproape fizic. E ca si cum cineva m-ar fi lovit si am ramas cu o vanataie. Pur si simplu am simtit un mare gol.Dintr-o data traiam intr-o alta lume. Si totul imi parea suspect, orice discutie purta la telefon aveam impresia ca este cumva codata, orice fata cunostea era un posibil pericol, orice gest sau privire mi se parea ambiguu. Si mi-am dat seama cat de mult valoreaza increderea in orice relatie. Fara ea totul e un chin, fiindca incepi sa devii frustrat de situatie si iti descarci nervii pe cine apuci. Dar mie cel mai greu mi-a fost cand am fost pusa in situatia de a-i da sau nu o noua sansa. Il iubeam foarte mult si eram intr-un moment in care pur si simplu nu puteam sa ma gandesc la viata fara el. Greu, pentru ca nu am vrut sa creada ca oricand sau pentru orice il voi putea ierta, dar era greu si sa stau fara el. Am incercat sa rezolvam problema si incet incet am ajuns sa mai urc o treapta a increderii. Dar cred ca o data ce se intampla , nimic nu mai e la fel. Ramai cu acel gust amar al nesigurantei, si cu acele intrebari chinuitoare: Oare ce face acum? De ce? Cu cine? Si astea si dupa ce ai din nou incredere in el raman, pentru ca ti-a spulberat orice vis aveai ca el este “alesul” ca el n-ar face asa ceva niciodata, ca el este exceptia de la caz . Si pe mine cred ca asta m-a deranjat cel mai tare. L-am considerat exceptia de la caz, si cand s-a intamplat mi-a spart bula aceea roz in care pluteam eu printre norisori, pe undeva la etajul noua, si m-am trantit grozav de tare de pamant.   
   Cred ca acesta a fost si momentul in care mi-am pierdut acei ochelari magici de care vorbeam inainte si , mi-am dat seama ca este la fel ca orice alt baiat si eu am intrat in rand cu celelalte fete paranoice, care se tem mereu pentru relatia lor. Mi-a schimbat total modul de viata in cuplu. Am inceput sa fiu atenta la ce fac, cum fac, ce vorbesc si pe ce ton o fac; si toate acestea numai pentru mai multa atentie sau pentru a alunga teama ca ar putea sa caute in alta parte ce nu gaseste la mine. Eu nu eram asa inainte.
   Dragostea te schimba , neincrederea te transforma….