In timp...

  În timp omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, iar a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă.
  În timp omul învaţă cum să-şi accepte căderile cu capul sus şi cu ochii larg deschişi şi cum să-şi construiască toate drumurile bazate pe AICI şi ACUM pentru că MÂINE este prea nesigur pentru a face planuri şi VIITORUL are mereu o mulţime de variante care se opresc, însă, la jumătatea drumului.
  Şi după un timp, omul învaţă că dacă este prea multă, până şi căldura dătătoare de viaţă a soarelui arde şi calcinează…aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi să-şi împodobească propriul suflet , în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori.
  Şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros şi omul învaţă şi învaţă şi cu fiecare zi învaţă…
  Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vei dori să te întorci în trecut.
  Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
  Îţi dai seama, cu timpul, că dacă eşti alături de o persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
  Ajungi, cu timpul, să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
  Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
  Cu timpul înveţi că A SCUZA este ceva ce poate face oricine, dar că A IERTA doar sufletele cu adevărat mari o pot face…
  Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten e foarte probabil ca prietenia să nu mai fie niciodată la aceeaşi intensitate.
  Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
  Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată.
   În timp îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu, va primi aceleaşi umilinţe sau dispreţ, dar multiplicate.
   În timp înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă va determina un final în care ele nu vor mai fi aşa cum sperai…
   Cu timpul îţi dai seama că, în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care îl trăiai exact în acel moment.
   Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi enorm cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…
    Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten dinaintea unui mormânt nu mai are nici un sens…
              Dar … din păcate toate se învaţă doar cu timpul…